28 martie 2024
SportAtacantul bacauan Andrei Cristea a promovat cu Salernitana in Serie B italiana

Atacantul bacauan Andrei Cristea a promovat cu Salernitana in Serie B italiana

La Salerno, fericirea are culoarea visinei putrede. Granata, cum spun italienii. Granata precum echipamentul Salernitanei, echipa orasului si a intregii provincii ce include Costiera Amalfitana, tinta anuala a peste cinci milioane de turisti din intreaga lume.

La finalul saptamânii trecute, Salernitana bacauanului Andrei Cristea a revenit, in sfârsit, in Serie B. Dupa cinci ani de asteptare: o eternitate pentru tifosii formatiei ce-si va sarbatori centenarul in 2019. In 2011, insa, Salernitana era mai mult putreda decât visina; strivita de datorii, risca falimentul.

A salvat-o Claudio Lotito, patronul lui Lazio Roma si, totodata, unul dintre “greii” Italiei din punct de vedere financiar. Impreuna cu cumnatul sau, Marco Mezzaroma, Lotito a luat echipa campana de jos, din liga a cincea, ducând-o – iata! – pâna in Serie B. Drumul a fost, insa, greu si ametitor. Asa, ca de la Salerno la Positano.



La un moment, Salernitana era la cinci puncte in spatele lui Benevento, intr-o grupa de fier, cu Lecce, Foggia sau Reggina. Atunci, mâna dreapta a lui Lotito, directorul sportiv Fabiani a intervenit pe piata transferurilor si a apelat la experienta lui Andrei Cristea. Aducerea fostului atacant al FCM Bacau s-a dovedit o miscare inteligenta. Cristea a pus serios umarul la promovarea Salernitanei, reusita sa din minutul ’95 a meciului de la Catanzaro fiind considerata de ziaristi si de fani deopotriva schimbarea de macaz. “La svolta dela campionato”.

Ciao, Qabala, non ci vediamo piu!”

In iarna, Andrei Cristea juca inca la Qabala, in Azerbaidjan. Contractul era contract, dar calitatea vietii si a fotbalului lasa de dorit. Cum Dumnezeu sa manânci numai oaie si sa schimbi pase cu jucatori care isi fac incalzirea stând in genunchi, pe covoras si rugându-se la Alah?

Salerno, cu marea, pestele si atractiile sale turistice nu intra in vreun plan. Cel mult, intr-un pliant de vacanta. Iar Salernitana nu reprezenta altceva decât o stire din ziar la rubrica rezervata curiozitatilor: câte echipe de C capabile sa strânga 20.000 de suporteri la meciurile de acasa cunoasteti?

“La inceputul lui februarie, cu trei zile inainte de a veni oferta de la Salerno, le-am zis coechipierilor ca tot ce-mi doresc este sa plec la o echipa dintr-un oras pe malul marii. Grecia, Cipru, nu conteaza, la mare sa fie. Sa ma plimb pe plaja si sa manânc peste proaspat”, isi aminteste fotbalistul bacauan care va implini chiar mâine 31 de ani.

Pe 9 februarie, Andrei Cristea ajungea cu Salernitana la un acord pe jumatate de an, cu posibilitate de prelungire pentru alte doua sezoane. Contractul a fost semnat la un restaurant aflat chiar pe plaja, vizavi de hotelul “Mediterranea”, locul de cantonament al echipei granata. Iar la masa s-au servit tagliatelle cu fructe de mare. Si, evident, peste. De-abia pescuit din Mediterana situata la doi pasi.

“Noi in B, voi in wC”

Salernitana si-a asigurat promovarea pe 25 aprilie, cu doua etape inainte de final. Victoria contra Barlettei si pasul fals facut de Benevento la Messina au mutat Revelionul in miez de primavara la Salerno. Intreg orasul a fost drapat in alb- visiniu: steaguri si fulare pe balcoane, pancarte pe strazi, fâsii de stofa bicolora insirate de la un bloc la celalalt, aidoma frânghiilor pentru rufe din filmele italienesti de epoca.

Desi sarbatoarea nu a incetat niciun moment de la acel Salernitana -Barletta 3-1, marele moment trebuia sa fie meciul din ultima etapa, de pe 9 mai, impotriva Casertanei. Un derby de foc, un fel de România- Ungaria fara Trianon, dar cu o vechime de peste 70 de ani. Sâmbata trecuta, la 17.30, pe stadionul “Arechi” s-au strâns 23.000 de tifosi granata: recordul sezonului.

Plus inca 2.000 de fani ai Casertanei, care mai sperau, inca, la un loc de play-off pentru favoritii lor. Când jucatorii celor doua echipe au intrat pe teren, peluza sudica s-a transformat intr-o imensa fata zâmbitoare, reproducând la scara gigantica cunoscutul emoticon “smile”.

Si pentru ca sa se stie ca fericirea domiciliaza pe “Arechi”, o pancarta imensa pe care era scris “Because I’m Happy”, cu B-ul scos in evidenta, a fost arborata pe ritmurile piesei omonime ale lui Pharrell. Asta da coregrafie! Si asta da “aroganta” la adresa oaspetilor: “Noi in B, voi in wC”.

Iubit de fani, apreciat de fotbalisti

Andrei Cristea este foarte iubit la Salerno. Asta in ciuda faptului ca nu a jucat foarte multe meciuri. Venit in februarie, in plin sezon, Cristea a fost obstacolat la inceput de conditia fizica, iar apoi de deciziile controversate ale antrenorului Leonardo Menichini. Cu toate acestea, “Andrea”, asa cum il striga toti, a intrat direct in inima fanilor.

“Bunica-mea stie mai mult fotbal decât Menichini. Cum sa tii pe banca un jucator precum Cristea?”, se intreaba Enrico, un tifoso de 28 de ani, care merge la meciurile Salernitanei de doua decenii. De aceeasi parere este si Gabriella, de la barul “La Carnale”: “Cristea merita sa joace mai mult. Au fost meciuri in care nu avea voie sa lipseasca de pe teren. Nici nu vreau sa ma gândesc unde am fi fost acum daca nu intra in repriza secunda a jocului de la Catanzaro”.

Iar daca va plictisiti sa asteptati metroul de suprafata si va decideti sa faceti o tura cu autobuzul 8, care leaga gara de cartierul Arbostella, il puteti auzi pe sofer spunând ca “Salernitana si Menichini trebuiau sa profite mai mult de experienta lui Cristea. Sper ca românul sa continue la noi si din vara incolo”. Dar nu numai tifosii se intrec in reverente la adresa bacauanului. Fostul golgheter si idol absolut al Salernitanei, Arturo Di Napoli il lauda si el pe Andrei: “E un atacant bun. Mi-au confirmat-o si colegii sai”.

Daca nu-i gol, e cartonas rosu

In aceste trei luni petrecute la Salernitana, Cristea, care a marcat si in meciul din penultima etapa, de la Messina, nu a apucat sa inscrie pe “Arechi”, in fata propriului public. Meciul cu Casertana, de sâmbata trecuta, ar fi fost ocazia perfecta. In minutul 57, Negro a plonjat ca in bazin, iar arbitrul Vesprini din Macerata a cazut in capcana, dictând penalty. Andrei s-a indreptat spre punctul cu var, dornic sa realizeze primul gol pe “Arechi”.

La antrenamentul din preziua jocului câstigase mini-campionatul penalty-urilor, asa ca era cel mai indreptatit sa execute lovitura de la 11 metri. Negro i-a smuls, insa, mingea din mâini, hotarât sa bata el. Pentru a evita circul, bacauanul a cedat, gândindu-se ca in cele 30 de minute ramase va avea o alta ocazie de a inscrie. N-a fost sa fie. Dupa doar patru minute, croatul Rajcic l-a lovit pe Cristea cu cotul in figura, spargându-i arcada.

Stoperul Lanzaro (fost la Zaragoza, alaturi de Sapunaru) a sarit sa-l apere pe Andrei, darâmându-l literalmante pe Rajcic. Arbitrul, depasit de situatie, l-a eliminat pe Rajcic, insa i-a aratat cartonasul rosu si lui Cristea, crezând ca el si nu Lanzaro a fost cel care l-a busculat pe croat. Atacantul român a parasit terenul cu sângele siroind pe fata, dar in aplauzele fanilor. Le-a aruncat tricoul de joc, dupa care s-a indreptat spre vestiare, unde il astepta logodnica sa, Ioana.

“De mica eram indragostita de el”

Ioana si Andrei sunt impreuna de cinci ani. “Il stiu de când juca la FCM Bacau. Aveam 13-14 ani si mergeam la toate meciurile deoarece eram indragostita de Andrei. Tin minte ca decupam din Desteptarea cronicile de meci si pozele cu el”, marturiseste Ioana.

In vârsta de 27 de ani, absolventa de sociologie si cu un master in criminalitate, Ioana este fata pe care orice mama si-ar dori-o de nora, si orice baiat cu scaun la cap ar cere-o de sotie. Iar Andrei e bine “mansardat”: “In toamna ne casatorim. Daca voi continua la Salernitana, nunta o vom face pe Costiera, la Biserica Sfântului Andrei de la Amalfi”.

Ioana l-a insotit pe Andrei peste tot. Si in Germania, si in Azerbaidjan si, bineinteles, in Italia. La Salerno, cei doi locuiesc intr-un apartament platit de club vizavi de Cafe Verdi, cea mai sic cafenea din oras. Sunt vecini cu Lanzaro, fundasul care l-a altoit, in semn de pedeapsa, pe Rajcic. “Baietii de la echipa sunt extraordinari. Nicaieri in cariera nu am mai intâlnit o asemenea unitate de grup”, spune Andrei, care isi doreste prelungirea contractului cu Salernitana:

“Ma simt apreciat aici, orasul este superb, iar Serie B reprezinta o provocare la final de cariera. Parca mai ieri aveam 16 ani si eram promovat la prima echipa a Bacaului la insistentele lui Dumitru Sechelariu, care a crezut foarte mult in mine”.

Davide Moro si “Nessun Dorma”

Salernitana -Casertana s-a incheiat 1-1, iar oaspetii au ratat accederea in play-off. Fanii gazdelor nu au ratat, insa, un spectacol cum vezi, probabil, o data in viata. “Un spectacol care nu poate fi descris; merita trait. Iar cine l-a vazut, nu-l va uita vreodata”, asa cum a scris Michele Spiezia in “La Citta”, principalul ziar al salernitanilor.

Punctul culminant al fiestei de pe “Arechi” a fost reprezentatia lui Davide Moro, mijlocasul Salernitanei. In vârsta de 33 de ani si cu 132 de prezente in Serie A sub culorile lui Empoli si Livorno, Moro are “picioare bune”, cum zic italienii si o atitudine de gladiator. Ceea ce-l face cu adevarat special este vocea sa incredibila.

Pasionat de muzica rock si de opera, Moro da recital in vestiar si la concursurile de karaoke. La finalul remizei cu Casertana, intr-o atmosfera de vis, cu luminile nocturnei stinse si cu brichetele fanilor aprinse, Davide a cântat “Nessun Dorma”, aria din finalul operei lui Puccini, Turandot.

Patronului Lotito, care si-a aniversat chiar pe 9 mai implinirea a 58 de ani, i-au dat lacrimile. Si nu numai lui! Au fost lacrimi de emotie, lacrimi de fericire. La Salerno, fericirea are culoarea visinei putrede, iar bacauanul Andrei Cristea este fericit in granata. Asa ii dorim sa ramâna!

[wonderplugin_gallery id=”243″]

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri