28 martie 2024
Cultură„Ar fi o deziluzie să nu existe teatru în Bacău”.

Interviu cu Doina Iacob

„Ar fi o deziluzie să nu existe teatru în Bacău”.

Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
Doina Iacob: A doua casă a mea. M-am născut în ’48 aici, la Bacău, așadar teatrul ăsta e făcut pentru mine (râde). Glumesc, dar este totuși o coincidență. Eu sunt născută în aprilie ’48, teatrul în octombrie ’48, astfel mergem braț la braț.
Am văzut întâi teatru de păpuși, în perioada când avea sediul în clădirea veche, iar când eram mai mare veneam cu școala la spectacole și mă hrăneam, deoarece era o oază de cultură și de educație.

I.L.: Povestiți-ne puțin despre sosirea dumneavoastră în acest teatru. Cum a fost începutul?
D.I.: Singura Facultate de Teatru era la București, iar eu am terminat-o în anii ’70. Acolo aveam două secții, română și germană. Locurile erau foarte puține atunci când am dat eu la facultate, asta fiind în ’66. Erau doar șase locuri pentru fete, iar la admitere ne-am prezentat vreo 260 și ceva. M-am dus cu așa o încredere în mine, pentru că eu în paralel cu liceul am făcut și Școala Populară de Arte. Mi-am zis: „Domnule, din șase locuri, unul este al meu!” Era o inepție să afirmi așa ceva când vedeam ce frumuseți erau acolo, care mai de care se dădeau importante. Eu eram o biată provincială, dar Dumnezeu a fost alături de mine și am intrat din prima și am absolvit la clasa doamnei Eugenia Popovici. Din cele șase fete am terminat doar patru. Teatrele erau dornice să primească absolvenți, fiind și atât de puțini. Dar eu între timp făcusem pasul cel mare, mă căsătorisem, tot cu un băcăuan. M-au repartizat din oficiu pe la Reșița, dar cu derogare, insistențe, m-au lăsat la Bacău. Îmi aduc aminte prima zi când am venit în teatru. Îl vedeam ca pe un altar, știam actorii din copilăria mea, din tinerețea mea, îi divinizam și îmi ziceam: „Doamne, cum să mă duc eu acum acolo și să fiu colegă cu ei.” Am venit la teatru de mână cu soțul meu, tremuram toată. Colectivul m-a întâmpinat cu căldură, apoi m-am integrat ușor, ușor, iar acum iată-mă, am ieșit la pensie.

I.L.: Perioada de glorie a Teatrului Municipal „Bacovia” a fost?
D.I.: (se gândește) Perioada de glorie a fost mai îndelungată. Țin minte că eram în deplasare și jucam la Huși, iar sala era destul de mică, astfel directorul nostru de atunci, Stelian Preda ne-a propus să jucăm și un al treilea spectacol la care să intre toți oamenii. Ei, când vezi așa ceva nu poți să refuzi. „Jucăm, ne mai îndopăm cu o cafea, mai luăm o pauză și hai!” Doamne… ce plăcut era, dar ce plăcut era! De-aș putea întoarce timpul… (cu melancolie).



I.L.: Merită orașul Bacău acest Teatru?
D.I.: O, Doamne, cum să nu?! Ar fi o deziluzie să nu existe teatru în Bacău. Sunt atâtea generații de copii care urmează, trebuie să învețe, să se educe.

Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri