In mod normal, intr-o tara cât de cât normala, o ofensiva impotriva coruptiei nu poate sa faca decât bine. In România, insa, campania impotriva coruptiei a dus la o contractie economica, deoarece a determinat o scadere a investitiilor publice.
Lucrul este recunoscut chiar de guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Dânsul a spus ca, acum, e mai rau, dar in viitor, o sa fie mai bine; cu toate acestea, Isarescu a punctat ceea ce incepuse sa fie vazut cu ochiul liber: anticoruptia a speriat sefii de institutii.
E dificil de spus daca investitiile stopate erau sau nu utile; Isarescu sustine ca au fost oprite risipa si coruptia. Pe de alta parte, exista suficiente persoane care sustin ca investitiile erau utile si doar frica unui dosar penal deschis pe motive politice i-ar fi determinat pe decidenti sa le amâne.
Cert este ca prognoza privind evolutia PIB-ului a fost corectata negativ de catre Comisia Europeana.
Problema nu este simpla. Pentru ca, nu doar investitiile publice au fost oprite, ci si cele private.
Ce-i drept, acestea din urma au un alt motiv, ce tine de incertitudinea politica. Conteaza mai putin, ideea este ca economia a simtit o diminuare a fluxului financiar. Lucru care afecteaza motorul principal: consumul. Scaderea consumului actioneaza iarasi impotriva economiei, generând o reactie in lant care are ca efect scaderea economica.
Sa ne amintim ca recesiunea in care a intrat România acum câtiva ani a fost provocata mai mult de scaderea consumului ca urmare a taierilor de cheltuieli si a reducerii salariilor.
Nu sustin ca ofensiva anticoruptie ar trebui incetata, doar punctez un lucru evident.
