Alexandru Catau, 25 de ani, este organist la Biserica „Coeur Eucharistique de Jesus” din Paris

– Cum a inceput drumul tau in muzica?
– Când aveam vârsta de cinci ani, am primit prima mea orga. Am primit-o de la tatal meu care se intorcea de la munca din strainatate. Atunci nimeni nu credea ca acea orga, mai mult de jucarie, avea sa-si puna amprenta pe destinul meu. Pastrez si astazi acea orga, având acum doar valoare sentimentala.

– Daca atunci a fost doar o joaca, in ce moment te-ai apucat serios de muzica?
– Am inceput sa invat pian din clasa a III-a, atunci când am decis sa urmez cursurile la Scoala Populara de Arta. Apoi, din clasa a IX-a am trecut la Colegiul National de Arta „George Apostu”, dar la sectiunea teoretica. Cu toate acestea, mi s-a spus ca ar fi bine sa studiez in secundar si un instrument. Si atunci mi-a placut cornul, pe care l-am studiat doar din placere. A fost ca un hobby. Acum nu stiu daca ma mai descurc la corn. Am absolvit Colegiul de Arta in 2010 dupa care am studiat patru ani la Academia de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj, la sectia orga.

– Ai studiat foarte mult pianul. Când s-a produs orientarea catre orga?
– Faptul ca sunt catolic practicant, mergând la biserica am vazut ce inseamna o orga, chiar daca nu era o orga adevarata, cu tuburi. Incet, incet, am inceput sa cânt la liturghii si usor, usor, am descoperit instrumentul, mai ales prin faptul ca am gasit un post la Nicolae Balcescu, unde am cântat pe toata perioada liceului, adica patru ani de zile. Si acolo am intâlnit orga cu tuburi. Aici in Bacau era orga electronica. E o diferenta uriasa intre cele doua. In primul rând, sunetul. La orga cu tuburi sunetul este natural si asa va suna tot timpul, pe când la cea electronica sunetul este ceva obtinut in mod electronic si redat prin boxe, deci, este artificial.



– Esti fascinat de orga cu tuburi…
-Da, da, asta e cuvântul. Sunt fascinat. Mai ales ca aici nu am avut posibilitatea, in Moldova mai ales, sa descoper acest instrument. In cei patru ani petrecuti aici, am inceput totusi sa descoper traditia, ce inseamna acest instrument, iar la Cluj am avut oportunitatea de a cunoaste mult mai bine ce inseamna cu adevarat acest instrument. Astfel am inceput sa am orientari, idei, iar faptul ca atunci când eram in anul II am fost la un masterclass la Belgrad (Serbia) cu organistul de la Notre Dame din Paris, atunci cred ca a fost rascrucea din viata mea, pentru ca atunci am realizat ca muzica franceza, partial necunoscuta la noi, este extraordinara. Astfel, mi-am dorit sa studiez mai departe in Franta.

– Si ai plecat la Paris…
– Da. Am plecat pentru o saptamâna, sa dau examen, si am ramas acolo de tot. Asta s-a intâmplat in septembrie 2014. Am fost atunci admis si lucrurile s-au legat in asa fel, exact asa cum mi-am dorit. Acum sunt student in anul II la Conservatorul „National de Saint Maur des Fosses” in Paris, unde ma specializez si in ceva ce nu exista in România : este vorba de improvizatie. In doar doua cuvinte, profesorul vine la ora, iti da o tema intr-un anumit stil, sa zicem in stil Mozart sau Bach, si-ti spune sa faci un preludiu sau o sonata.

– Câti studenti sunteti la tine in an?
– La orga doar patru. Acolo se vorbeste pe instrumente. Mai sunt patru la vioara, trei la trompeta…si tot asa. La instrumente sunt singurul român, doar la canto mai am un prieten român. In rest sunt doar francezi. Mai sunt si alte conservatoare unde invata studenti de pretutindeni, dar aici sunt numai francezi.

– In afara de studii ce mai faci la Paris?
– Evident, cânt in biserica. In momentul de fata sunt organist titular la biserica „Coeur Eucharistique de Jesus” din Paris, arondismentul 20, dar mai sunt invitat sa cânt si in alte biserici.

– Unde locuiesti in Paris?
– Locuiesc, sa spun asa, intr-o parohie care are imobile lânga ea. Si acolo am un studio in care locuiesc singur. Asta e in partea de vest a Parisului, la 10 minute de Arcul de Triumf, intr-o zona superba a orasului. Din pacate nu am o priveliste incântatoare de la fereastra mea, pentru ca stau la etajul cinci iar cladirile din jurul imobilului in care locuiesc sunt mai inalte. Am avantajul ca nu am cheltuieli mari cu chiria, care e mai mult modica, si faptul ca locuiesc intr-un cartier cu oameni care iubesc muzica, astfel reusind sa-mi fac multe cunostinte.

– Presupun ca te descurci bine acum in limba franceza. De când ai inceput sa inveti aceasta limba?
– Ei, prima data la scoala. Cred ca in clasa a V-a, dar atunci nu-i dadeam importanta. N-am realizat atunci cât de important e sa stii o limba straina, prin urmare, n-am fost serios. Mi-au ramas niste cuvinte, bonjour… de astea, dar nu stiam mai nimic. Aceeasi chestie s-a intâmplat si in liceu, iar la facultate, prin anul III, când am realizat ca vreau sa plec in strainatate, am inceput un curs de franceza la Cluj. Apoi, când am mai facut câteva masterclass-uri prin Franta, am inceput sa am cunostinte mai puternice. Iar acum…studiez in limba franceza.

– Ce va urma in perioada imediat urmatoare?
– Evident vreau sa-mi termin studiile. Dar trebuie sa spun o chestie foarte importanta. Eu am ajuns acolo (la conservatorul din Paris – n.r.) si mi-am dat seama ca nu stiu foarte multe. Nivelul din Paris e foarte ridicat si complex. Nu trebuie doar sa stii sa cânti la orga, trebuie sa stii si compozitii, trebuie sa stii sa scrii o fuga, o sonata… Asa mi-am dat seama ca trebuie sa studiez mai multi ani. Faptul ca studiez imi permite sa mai am câte un concert in cadrul conservatorului, sa-mi fac relatii…

– Dupa ce-ti termini studiile, ramâi in Franta sau vrei sa te intorci in tara?
– Nu vreau sa ma intorc in România, pentru moment. Cine stie? Poate o sa ma intorc, dar nu stiu când. Vreau sa ramân in Franta dintr-un motiv simplu: noi, in tara, nu avem traditie, nu avem cultura acestui instrument. Este ca si cum am facut o meserie care nu exista in România. Si ce sa fac acasa? Sunt doar câteva locuri in tara unde exista orgi cu tuburi, dar astea le numeri pe degete. Iar in Moldova nu stiu daca exista. E plin de orgi electronice, pentru ca e mai ieftin, e mai practic, se mai folosesc si pe la nunti… Poate parea amuzant, dar principala sursa de venit, in România, a celor care au studiat pian si orga, este…nunta. Asta e. Dar eu, pentru mine, nu accept asa ceva. Prefer sa stau acolo, la Paris, nu e chiar usor, dar ma descurc.

– La Paris ai timp si de hobby-uri?
– Da. Imi place sa pescuiesc. Am permis de pescuit, am si barca si ies când pe Sena, când pe lacurile din zona pariziana. Dar e pescuit doar de placere, sportiv, nu sa manânc pestele capturat. De cele mai multe ori, dupa ce prind un peste il eliberez. Dealtfel, pentru ca Sena este foarte poluata este interzis sa consumi peste din aceasta apa.

– Când esti plecat, ti-e dor de ceva de acasa?
– Nu. Doar de oamenii dragi. De cei din familia mea, de prieteni si de cei care m-au sustinut si au crezut in mine.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"