Am crescut in Parcul Libertatii. Asa ii spun si acum. Cu tot respectul pentru familia Cancicov. Si cu toate ca, la drept vorbind, „parc” si „libertate” si-au cam pierdut sensul.

Pe vremea copilariei si a adolescentei mele – vorbesc de anii ’70-’80 – Aleea Parcului era una dintre cele mai selecte zone ale Bacaului. Imi amintesc ca, elev fiind, o profesoara m-a intrebat unde stau. Am raspuns scurt: „In Parc”. Hâtra, profesoara mi-a intors-o: „Serios? Si pe care banca dormi?”.

Am râs cu totii. Apoi, aflând ca locuiesc intr-unul din blocurile situate „dincolo de Teatrul de Vara”, mi-a marturisit ca ma invidiaza. N-a mai râs nimeni. Profesoara mi-a vorbit despre cât de frumoasa gaseste acea zona a Parcului Libertatii. Si cât e de ingrijta…

Mi-a pomenit despre linistea ei. Despre verdeata. Si – retin precis – despre o anumita poezie a trenurilor care trec prin apropiere.

Acum, acea parte a parcului nu mai are niciun fel de poezie. Si nu pentru ca trenurile trec din ce in ce mai rar… Nu! Zona a devenit una dintre cele mai neingrijite ale intregului Bacau. Un cosmar, nu alta; sa mor daca va mint!

Acelora dintre dumneavoastra care nu ma credeti pe cuvânt, v-as sugera sa faceti câtiva pasi prin preajma. Dar sa fiti cu bagare de seama: sa nu va sara cumva vreun tigru in spinare!

Ca parcul nu mai e parc, ci o adevarata padure tropicala. Iar daca scapati de tigru, aveti toate sansele sa fiti atacati de haitele de maidanezi. Pe mine m-au incoltit. Si pe nevasta-mea, si pe colegele nevesti-mii si pe mai multi locatari din zona care au si sunat la redactie.

Iar daca va ataca maidanezii, n-aveti pe unde fugi! Ca-s smârcuri. Si capcane naturale. Iar strada care duce spre Biblioteca Judeteana e plina de gropi. Cratere. Stau si ma intreb: cum de au putut lasa in paragina autoritatile locale un astfel de loc? O fi chiar asa de greu sa ingrijesti acea portiune de parc?

Ca doar defrisarea, toaletarea copacilor, gazonarea sau asfaltarea nu-s nici excursie pe Marte si nici operatie pe creier. Ma mai intreb si pe unde Dumnezeu s-or juca picii din cartier, ca tot o ardem academic cu drogurile, calculatorul si alte vrajeli de genul asta.

Nu vreau sa stiu ce remarca smechera ar primi, azi, un pusti care ar indrazni sa spuna ca locuieste in zona in care am copilarit si eu. Stiu precis, in schimb, ca nu i s-ar servi faza cu „pe care banca dormi?”. Ca nu mai sunt banci.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

7 COMENTARII

  1. asa este/ai dreptate/tot parcul e neingrijit/de caini nu mai spun cam patito si eu/cred ca suntem singurul oras care in loc sa avem biblioteca in centru o avem aproape de iesirea din oras/sau distrus si terenurile de fotbal/tin minte ca acolo dadeam si probele la ed. fizica cand eram la generala/ ….. si apropo la fel arata si zona de la mc donalds pina la policlinica veche

  2. De multa vreme, parcul nu mai este parc. Peste tot trec msini,la restaurant, la biblioteca si mai cu seama la sediul Spatii verzi.Copiii se mai pot juca in parc.?????????????????????????????

  3. Mergi la o plimbare si de la stadion spre policlinica veche si treci testul de supravietuire in jungla.Ce zona era acolo cu alei cu verdeata si banci.Acum ………….. De fapt cam ca peste tot.Parca au vrut sa distruga totul dar fara sa puna nimic la loc.Un oras care are conducatori de cea mai slaba calitate.Adevarati gospodari.

  4. Atat parcul mare cat si Insula au ajuns de nerecunoscut.Erau locurile mele preferate pe vremuri.Acum,stau si ma plimb printre betoane cand am timp liber.Parcul de la Vranceanu e prea mic si e plin de copii.

  5. N-am înțeles niciodată oamenii cărora le e țâțâie turul pantalonilor când văd haita de maidanezi. Eu stau pe Ștefan cel Mare lângă maidanul fostei fabrici de parchet unde sunt zeci (s-ar putea să ajungă suta) de javre, și de când mă știu cotarlele rup literalmente gardurile când simt că mă apropii…zi sau noapte, dacă-s cu duba, cu bicicleta sau cu mașina personală pur și simplu îmi recunosc mirosul, zgomotul motorului sau scârțâitul lanțului de la bicicletă și o rup la fugă. Adevărul că niciodată nu i-am ocolit (adică nici măcar când lătrau la janta mașinii aflate în mers :), chiar am mai tras dreapta de volan peste vreo doi „îndrăzneți” ), totdeauna am luat drumul rectiliniu printre ei către tomberonul de gunoi împărțind în stânga și în dreapta picioare și bolovani ca la Posada și câteodată ca bonus am mai aruncat și cu livierul după ei. Cea mai bună apărare este atacul și vă pot garanta că nici de fiu-miu de 6 ani nu se mai apropie fiindcă l-au văzut cu mine și se gândesc că s-ar putea să se lase nasol pentru ei. Haitele au ierarhii precum cele de lupi, dacă nu te simt ca fiind masculul alfa (adică să le fie frică de tine) te „lăchesc” și e normal să fie așa fiindcă e scris în ADN-ul rasei lor.

LĂSAȚI UN MESAJ