Sils-Maria. Un satuc linistit care ne aminteste, si prin Nietzsche–Haus, faptul ca nonconformistul Friedrich Nietzsche a petrecut aici mai multe veri: in 1881, 1883-1888. Nietzsche-Haus gazduieste si o expozitie permanenta de fotografii, scrisori, documente originale care vorbesc despre trecerea sa pe aici.
Vara anului 1881. Aflat la Sils-Maria, pe malul lacului Silvaplana, in timpul unei plimbari, Nietzsche are celebra intuitie a Vesnicei Intoarceri. Localnicii, ,,exploatând” inspirat marturisirea celebrului filosof german, au marcat acest loc printr-o placa specială cu rol de… memento…Nietzsche, cel care care sta mereu cu bobârnacul pe stiinta posaca, stiinta care se plimba alene printre morminte, vorbind despre trecut ca si cum ar face autopsia unui cadavru, ne arunca o provocare etica tulburatoare. Ascultati…
,,Cea mai mare greutate. — Ce-ar fi daca, într-o buna zi sau noapte, s-ar strecura un demon în singuratatea ta cea mai mare si ti-ar spune: „Viata asta, aşa cum ai trait-o si cum o traiesti si astazi, va trebui s-o mai traiesti o data si înca de nenumarate ori; si nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare suferinta si fiecare placere, fiecare gând si suspin si tot ceea ce este nespus de mic si de mare in viata ta, trebuie sa ti se reintoarca, totul în aceeasi insiruire – si acest paianjen si aceasta lumina a lunii printre copaci, de asemenea aceasta clipa si eu însumi. Vesnica clepsidră a existentei se rastoarna iar si iar, mereu – si tu cu ea, praf al prafului!“ Nu te-ai arunca la pamânt si ai scrâsni din dinti, blestemându-1 pe demonul care ar vorbi asa ? Sau ai trait o data o clipa nemaiintâlnita si i-ai raspunde: „Esti un Dumnezeu si niciodata n-am auzit ceva mai dumnezeiesc!“ Daca te-ar coplesi acest gând, aşa cum esti, te-ar preschimba si poate te-ar zdrobi; intrebarea in toate si in orice „mai vrei lucrul acesta inca o data si inca de nenumarate ori ?“ ar apasa ca cea mai mare greutate asupra faptelor tale! Sau cât ar trebui sa te iubesti pe tine insuti si viata pentru a nu mai cere nimic decât aceasta ultimoa si eterna confirmare si pecetluire?”(,,Siinta voioasa”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, pag. 218-219).
Conceptia stiintifica despre timpul ireversibil nu-l satisface pe nelinistitul filosof. El respinge aceasta explicatie si jinduieste dupa imaginea pe care i-au zamislit-o timpului filosofii antici. O imagine ,,mobila a eternitatii imobile”, cum scria Platon in ,,Timaios”. S-a spus ca tema Vesnicei Intoarceri este una fundamental etica. Ea ne sugereaza sa traim in asa fel, incât sa putem accepta retrairea faptelor noastre. Putem suporta vesnic ceea ce facem? „Viaţa asta, aşa cum ai trăit-o şi cum o trăieşti şi astăzi” ai putea-o retrai fara niciun fel de remuscare, fara niciun fel de disconfort al spiritului tau? Aceasta-i intrebarea!…
Acceptati provocarea lui Nietzsche? El spune ca este ,,cea mai mare greutate”, cea mai grea incercare pentru spiritul nostru. Scriindu-i din Rapallo, in 1882, prietenului sau Peter Gast, Nietzsche ii marturisea acestuia ca n-ar avea suficient curaj pentru a primi provocarea Vesnicei Intoarceri. Cel putin ultimele doua saptamâni ale vietii sale de pâna atunci nu si le-ar fi dorit retraite… Este marturisirea celui care, in ,,Asa grait-a Zarathustra” (Editura Humanitas, 2012, pag. 294-296), repeta obsesiv: ,,Caci ah! Eu te iubesc, eternitate!” Sunt vorbele celui care, in ,,Vointa de putere”, scria:,, Doctrina mea spune: <
Ion Fercu
Aceptati provocarea lui Nietzsche?
