Accente / Formarea publicurilor

1


Avem nevoie de spirit critic, nu încape nicio îndoiala, pentru ca numai el ne ajuta sa construim. Mai cu seama acum, în vremuri lichide, într-o societate care si-a pierdut reperele solide, ierarhiile de valoare, spiritul critic ar trebui sa fie mereu în actiune si sa puna ordine în lucruri, împotriva haosului, a confuziei axiologice si a laxismului moral.

Numai ca profesionistii criticii, din toate domeniile culturii, au de trecut testul adaptarii la actualitate. Fiindca un lucru e cert, între o critica prea elitista si public s-a produs o ruptura. Nimeni acum nu mai e dispus sa se uite în sus, la un turn de fildes de unde vin judecati, verdicte, de unde se fac clasamente, etc. Într-o lume libera si diversa, conectata planetar la informatie, dispusa sa conteste mai curând decât sa afirme, canoanele sunt greu de acceptat.

Iar criticii profesionisti nu se mai bucura de creditul, de prestigiul de odinioara, într-o lume a retelelor de comunicare, de socializare, a Facebook-lui. Confortabilitatile de altadata nu mai functioneaza. Ce e de facut totusi? Pe de o parte, profesionistii criticii (literare, teatrale, plastice, muzicale, etc.) ar trebui sa adopte o alta stilistica, sa scrie mai concis, mai direct, incitant, publicistic (nu îngust specializat), si cu o doza de empatie, încercând sa capteze atentia publicului printr-un inteligent joc de seductie intelectuala. Iar apoi, sa-si asume si misiunea de formare, de educare a publicurilor.

Pentru ca nu exista un singur public, monolitic, ci publicuri care se educa, se formeaza, se construiesc. În societatile bine organizate (ceea ce nu e cazul nostru) se pune un mare accent pe departamentul de educatie, care exista în toate institutiile de cultura (muzee, teatre, filarmonici, biblioteci,etc.), având un rol bine definit.

În aceste departamente (la Luvru, de pilda, se afla unul foarte cunoscut) se elaboreaza (pe baza de studii, chestionare, anchete sociologice) programe pentru diferite medii si categorii de vârsta. În agitatia, devalmasia, fragmentarismul vremurilor în care traim (cu bombardament informatic, oameni derutati, manipulati, grabiti, fara rabdare), e nevoie de noi strategii culturale. Iar educatia e cuvântul cheie în aceasta actiune.

Dar oare cât interes au guvernantii nostri sa sustina programe educationale, sa ridice nivelul cultural al populatiei? Pentru ca pe un om educat, informat, care are discernamânt si gândeste cu mintea lui, nu prea poti sa-l înseli cu promisiuni desarte, cu bla-blau-ri electorale, nu-l mai poti manipula grosolan si cumpara cu te miri ce.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Felicitari pentru articol! Este, de fapt, un articol despre educatie!! Despre necesitatea educatiei pentru cresterea calitatii vietii! Caci majoritatea, datorita contextului social (putin favorabil), isi consuma resursele limitate pentru asigurarea cantitatilor necesare supravietuirii! Contextul social a rezultat din dezinteresul cronic al alesilor fata de popor! Nu continui cu contextul dar fac un apel la cititori sa ceara mai des, celor ce se ocupa de finantele comunitatii, sa nu se zgarceasca cu fondurile necesare educatiei si manifestarilor culturale! Sunt o investitie la fel de utila ca investitiile in infrastructura!

LĂSAȚI UN MESAJ