19 martie 2024
ActualitateA murit profesorul Ion Mitrea

A murit profesorul Ion Mitrea

Vineri dupa amiaza, in urma unei crize de diabet si a doua infarcturi, la Spitalul Judetean Bacau a decedat profesorul Ioan Mitrea, istoricul si arheologul de mare prestigiu, cel care intr-o activitate de peste 60 de ani a adus o contributie de exceptie la descifrarea pe baze stiintifice, a datelor oferite de sapaturile arheologice de pe mai multe santiere arheologice, din Bacau si din alte judete ale tarii, a ceea ce s-a numit in istorie “mileniul intunecat”.

Profesorul Ioan Mitrea a fost sarbatorit de comunitatea bacauana, de colegi si prieteni, la implinirea frumoasei varste de 80 de ani. Si-a inceput activitatea de cercetare arheologica inca de pe vremea studentiei, sub indrumarea unor prestigiosI arheologi, a fost profesor universitar la Iasi si Bacau, profesor la Liceul Ferdinad I, director al Muzeului Istorie Bacau.

“A muncit o viata intreaga, a fost un pasionat al istoriei acestei tari, si-a dedicat toata energia, priceperea si stiinta, petrecandu-si ani intregi pe santierele arheologice, a descoperit vestigii unice care atesta continuitatea acestui popor pe aceste teritorii, este poate singurul care a avut curajul sa le faca publice. De multe ori a sacrificat familia, copii, pentru munca sa. S-a bucurat foarte mult, a fost ca un cantec de lebada sarbatoarea de la “George Apostu”.



A fost un om deosebit, de o mare noblete, iubit de elevi, de stundenti, de arheologii mai tineri. Sunt consternata, era vesel, multumit, muncea foarte mult si acum, pregatea numarul urmator al Revistei ZARGIDAVA, marea lui realizare in plan editorial. S-a stins in bratele mele”, ne-a spuns printre lacrimi sotia profesorului Ioan Mitrea.

Ioan Mitrea s-a născut în anul 1937, pe 4 aprilie, la Girov, judeţul Neamţ, ţinut de la poalele Ceahlăului, considerat de mulţi “muntele sfânt” al civilizaţiei getice, de care îşi leagă destimul alte numeroase personalităţi ale istoriei şi culturii noastre.

A urmat Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi, secţia Istoria Românilor şi, atras de arheologie, participă încă din studenţie la cercetările de la Bâtca Doamnei, pasiune care nu-l va părăsi niciodată.

Termină studiile universitare ca şef de promoţie şi este repartizat direct în învăţământul superior, la Facultatea de Istorie-Geografie, de la Institutul Pedagogic din Iaşi, facultate transferată, în 1964, la Institutul de 3 ani din Bacău, din acel moment, destinul său se leagă de oraşul de pe malurile râului Bistriţa, desfăşurând o bogată activitate universitară, îndeplinind şi funcţii de conducere, ca prodecan şi apoi decan al facultăţii, cât şi de cercetare arheologică, împreună cu un mare profesor, istoric şi arheolog, unul dintre cei mai mari oratori ai vremii – Iulian Antonescu.

După o perioadă scurtă de dezgheţ ideologic, a venit “revoluţia culturală”, printre victimele acestei fiind şi Facultatea de Istorie-Geografie din Bacău, lichidată în anul 1975, astfel că după un an la catedră, la Liceul “Bacovia”, devine director al Muzeului de Istorie şi Artă, unde, timp de un deceniu desfăşoară o intensă şi prolifică activitate de cercetare asupra epocii de formare a poporului roman, cu accent pe secolele VI-X, pasiune materializată în cercetări pe şantierele Lozna-Dorohoi, Mănoaia-Costişa (Neamţ), Oituz şi Botoşana (Suceava), apoi la Brătei-Sibiu, continuate pe alte şantiere, cum ar fi cele de la Izvoare-Bahna şi Davideni (Neamţ), Curtea Domească-Bacău, Onceşti, Dămieneşti şi Ştefan cel Mare, localităţi din judeţul Bacău, săpături care au scos la iveală dovezi de continuitate şi romanitate a populaţiei autohtone din Moldova sec. V-VIII, dar şi din sec. VIII-IX, perioadă în care se afirmă deja civilizaţia străveche românescă, expresie a încheierii procesului de formare a poporului român.

Profesorului şi cercetătorului Ioan Mitrea datorăm şi recuperarea mai multor piese arheologice şi tezaure, descoperite întâmplător, cum ar fi cel de vase romane imperiale de la Muncelul de Sus (Iaşi), unicat în estul Europei, precum şi tezaurul de denari imperiali de la Măgura-Bacău, descoperit tot întâmplător în 1976, cuprinzând 2828 de denari, fiind considerat cel mai mare tezaur de monede romane descoperit şi recuperate din spaţiul est-dacic.

Prestigiul său ştiinţific, notorietatea, capacitatea managerială i-au fost recunoscute şi prin încredinţarea conducerii Filialei Bacău a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, al cărei preşedinte a fost mai bine de 40 de ani, a fost preşedinte al Filialei Uniunii Vatra Românescă, membru al Diviziei de Istorie a Ştiinţei a Academiei Române, preşedinte executive al Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice “Iulian Antonescu”, Cetăţean de onoare al comunei Girov-Neamţ şi al municipiului Bacău, în acelaşi timp fiind recompensat cu numeroase distincţii şi ordine ale României: Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler, fiind singurul professor băcăuan decorat cu acest ordin. A fost distins pentru activitatea sa cu Premiul “A.D. Xenopol”, “Eudoxiu Hurmuzaki, al Academiei Române, Premiul “Gh.I Brătianu”.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri