A murit Robin Mclaurin Williams, actorul. De fapt, n-a murit, ci a dezertat din viata. A risipit in jur atâta bucurie, atâtea puzderii suflet bun, incât pur si simplu a ajuns la epuizare. Dintre zecile sale de filme mi s-a lipit de inima mai ales Mrs. Doubtfire (Doamna Doubtfire, taticul nostru trasnit), povestea aceea emotionanta care numai comedie nu e, in care un tata incearca sa stea lânga copiii sai chiar si atunci când destinul il râdea in nas, il sfida, ii spunea ca va fi jefuit de dragostea lor, de sansa de a li se darui. De fapt, pentru mine, Robin Williams n-a fost niciodata, asa cum titreaza si toate revistele de specialitate, actor si comediant ( a votat in 1997, de catre revista Entertainment Weekly ca fiind ,,cel mai amuzant om in viata”), ci un mare tragic, un spirit care ne-a oferit mai multe lectii triste despre marile tristeti ale vietii…
Micul mare singuratic. In copilarie, fiind supraponderal, era ocolit de catre toti copiii; pur si simplu nimeni nu voia sa se joace cu el. Practic, a devenit un mare singuratic al prunciei. A incercat prima evadare a vietii, o evadare a supravietuirii: a inceput sa-si vorbeasca pe voci diferite, sa-si inventeze personaje care-l acceptau, care voiau sa-l accepte, sa-l perceapa ca pe unul de-al lor. S-a salvat singur.
Marele ratat adolescentin. Nici adolescenta nu l-a putut lipi de colegii sai. In liceu, acestia l-au votat ca fiind ,,persoana care, cel mai probabil, nu va reusi in viata”. Când iti agata de fiinta o asemenea eticheta un profesor scârbit de meserie si de viata, nu e surprinzator, dar când pâna si colegii te considera un paria al devenirii, desi in tine exista mari comori ale sufletului, nu poti evada prea mult din singuratate. Dar, cu toate potrivniciile vietii, el a incercat sa evadeze.
Marele adversar al indiferentei. Nu era un muritor de duzina, unul dintre aceia care-si traieste viata locuit de spaima mortii. Privea moartea olimpian, cu mare demnitate, ca pe un firesc al existentei. Altul era adversarul sau: INDIFERENTA semenilor. Pentru a birui in disputa cu acest adversar a cheltuit resurse nebanuite, a inventat strategii de-a dreptul tulburatoare. ,,Ce e in neregula cu moartea, domnule?, a intrebat el. De ce ne este atât de frica de moarte? De ce nu putem sa tratam moartea cu o anumita doza de umanitate, demnitate si decenta si, Doamne fereste, poate chiar cu umor? Nu moartea este inamicul, domnilor. Daca vom lupta cu o boala anume, atunci sa luptam cu cea mai teribila dintre ele, indiferenta”. Nu vi s-a parut, de multe ori, ca acesta este si dusmanul dumneavoastra cel mai nenorocit?…
Un tragic dostoievskian. Habar n-am daca l-a avut in inima pe Dostoievski, dar a trait ca unul dintre eroii sai care sfida banalul, conventiile prafuite, reumatismele gândirii: ,,Dar doi-ori-doi-fac-patru este, totusi, ceva nesuferit. Doi-ori-doi-fac-patru nu-i, dupa parerea mea, decât o impertinenta. Doi-ori-doi-fac-patru se uita ca un filfizon, iti sta in drum cu mâinile in solduri, nu te lasa sa treci si scuipa”. A fost un mare nonconformist. Nu putea trai in tipare, il terorizau virtutile oricarui algoritm al existentei. Cu alte cuvinte, se manifesta ca fiinta umana in toata splendoarea sa. In filmul de animatie ,,Aladin” a aruncat peste bord tot scenariul, improvizind opzeci la suta dintre replici. Si ce replici! N-avea nimic in el din omul-robot al secolului nostru.
Robin Mclaurin Williams fost si un mare profesor. Ne-a predat de la nonconformista sa catedra, uneori in câteva secunde, lectii pe care prafuitii profesori de etica nu le pot preda intr-o cariera intreaga. Ascultati-l, va rog, pe acest mare insingurat, pe acest mare tragic… ,,Credeam ca lucrul cel mai rau in viata este sa ramâi singur, dar nu e asa. Cel mai rau lucru in viata este sa ramâi cu oamenii care te fac sa te simti singur”… ,,Cocaina este felul lui Dumnezeu de a-ti spune ca ai prea multi bani”… ,,Vei avea perioade nasoale, dar acestea te vor trezi intotdeauna si vor scoate la iveala lucrurile la care nu erai atent până atunci”…
M-am gândit ca, poate, alcoolul va ajuta, pentru ca ma simteam singur si speriat, dar a fost cel mai cumplit lucru din lume”… ,,Moartea este modul naturii de a spune : ‘Masa este gata!’””… Fiecare gând, o veritabila lectie de viata…
