Umblă lelea prin surcele

Ministerul Muncii nu are şi nici nu va avea vreodată o evidenţă clară, la zi, a tuturor persoanelor care desfăşoară o activitate aducătoare de venituri, inclusiv de profit.

Cu cât Codul Muncii se înăspreşte, cu atât angajatorii caută portiţe de a eluda legea. De 25 de ani se vorbeşte de „munca la negru”, expresie tradusă prin muncă fără documente legale, fără contracte individuale de muncă, cu toate variantele lui. Sectoarele unde se practică aceste metode sunt în construcţii, în servicii, dar şi în agricultură, acolo unde efectiv se lucrează doar cinci-şase luni din an. Consecinţele?

Angajatorul nu plăteşte la stat impozitele datorate (pe venit, CAS, şomaj, pensii), angajatul se alege doar cu o sumă de bani, de obicei confidenţială, achitată la sfârşitul zilei sau lunii, fiind lipsit de orice drepturi. În acest fel, cele trei mari bugete suferă de la an la an, iar patronii, dacă nu sunt descoperiţi, prin alte artificii, bagă banii în buzunar.

Acum, respectivul minister propune alte modificări la CM, însă la o primă citire, nimic nu este de substanţă. Trecem şi peste acest aspect, important este, o ştie şi un ţânc de clasa a V-a, dacă nu ai la dispoziţie şi instrumentele de punere în practică, de control mai ales, poţi să faci cea mai frumoasă lege din lume, ea va fi doar atât: frumoasă.

Există Inspectoratul Teritorial de Muncă, însă este ineficient, în condiţiile în care, la 12.000 de agenţi economici din judeţ, sunt în organigramă doar 10-15 specialişti. Până când Guvernul, Ministerul Muncii nu realizează importanţa controlului, ca o componentă a actului decizional şi managerial, bugetele speciale vor fi mereu în suferinţă, iar salariaţii sclavi pe plantaţie.

ITM, astăzi, ar trebui să fie cea mai puternică instituţie de control, să tremure patronul, angajatul, managerul atunci când le bate la uşă. Este?

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"