Din păcate, aşa se prefigurează a fi fost cea de-a şaptesprezecea prezenţă a elevilor pasionaţi de artă, la chemarea lui Aurel Stanciu. Inimos „cu asupra de măsură” (Mihai Eminescu), el a reuşit ca de fiecare dată să respingă monotonia, şablonul, plictisul.
La antipodul acestor rele a aşezat originalitatea, condiţie sine qua non a bucuriei estetice de durată, pe care pictorul şi doctorul în artele vizuale a cultivat-o cu încăpăţânare. La festivitatea de închidere (?) a Taberei (Valea Budului, Centrul de Agrement), un larg spaţiu l-a ocupat cuvântul de despărţire.
A mers Aurel Stanciu în trecut şi a rostit nume de centre artistice naţionale (licee de profil) prezente în cele 17 ediţii, precum şi numele unor invitaţi de marcă (doar un exemplu: Ion Irimescu, care la peste 100 de ani a făcut uriaşul efort de a-i vizita, la Poiana Sărată, pe liceeni). A venit în prezent („Propun ca Ministerul Educaţiei să-şi redobândească taberele, pentru a face cu adevărat educaţie”) şi a mers în viitor: „M-aş bucura să rămână tabăra de artă, eventual sub alt nume decât George Apostu”.
În acord cu voinţa activului Taberei (Veronica Oancea, Adriana Stanciu, Anica Musteaţă, Teodora Stanciu, Delia-Cristina Pantelimon), lui Aurel Stanciu i s-au acordat Diploma de gratitudine „pentru credinţa în idealuri estetice majore, precum şi pentru râvna de a stimula aptitudinile artistice ale tinerilor din România, sub semnul unui model absolut – George Apostu” şi o diplomă specială din partea D.J.S.T. Bacău, înmânată de Claudiu Ambrosie, director adjunct.
În expoziţia finală, un subiect aparte l-a constituit Casa Alecsandri din Bacău, pentru a cărei salvare au pledat, prin lucrări de artă, mai mulţi elevi. Societatea Cultural-Știinţifică „Vasile Alecsandri” le-a acordat câte un Testimonium laboris. Lista autorilor, alături de alte articole, va apărea în revista „Semn”.
Mult aşteptatul foc de tabără a făcut să ţâşnească spre cerul înstelat scântei de nostalgie, dar şi de speranţă.
