Macrohmureala

Înainte de toate trebuie să ieşim din conformismul ideilor care ne spun de democraţie, alegeri, vot universal, dorinţa poporului şi aşa mai departe. În lumea actuală nu mai există aşa ceva: poporul votează cum trebuie, nu cum vrea.

Şi ar mai trebui să ne împăcăm cu ideea că există organizaţii oculte care au interesul să manevreze politicile statelor astfel încât să obţină maxim de profit.

Nu, nu mă gândesc la Illuminati, masoni, Guvernul Mondial sau alte conspiraţii de genul asta, realitatea este mai simplă iar răspunsul poate fi găsit aplicând o metodă veche de când lumea: follow the money.

Într-o lume în care unele corporaţii raportează cifre de afaceri mai mari decât bugetul unui stat mediu, nu trebuie să ne mirăm de ceea ce se întâmplă.

Acum, să trecem la subiect. Franţa începe să se trezească din beţie şi este cuprinsă de o imensă durere de cap.

Francezii încep să observe că împăratul e gol şi că tânărul necunoscut pe care l-au ales preşedinte nu e nici pe departe cel care se afişa în campania electorală pe rețelele sociale.

Conflictul gratuit cu şeful Armatei, care a determinat demisia unui general respectat de popor l-a costat pe Macron o scădere a popularităţii cu 10 procente. Şi abia a trecut o lună. Pentru că tânărul “împărat”, cum îi place să fie alintat, a anunţat că nu are de gând să stea de vorba cu presa pentru că jurnaliştii nu sunt în stare să-i înţeleagă ideile.

Vorbim, totuşi, de presa din Franţa, nu de cea din România. În plus, deja au început să se anunţe planurile de austeritate pentru Franţa. Păi, doar austeritatea nu e doar pentru Europa de Est, de ce să nu fie aplicată şi Occidentului? Dealtfel, conflictul cu generalul de Villiers a fost tocmai pentru că Macron voia tăierea a 850 de milioane de euro din bugetul Armatei.

Ani de zile, în vreme ce ţări mai mărginaşe ca România sau Bulgaria erau ameninţate că vor fi puse la colţ în genunchi pe boabe de porumb dacă nu-şi păstrează deficitul bugetar în cele trei sfinte procente, Franţa cheltuia în draci, fără să-i pese şi fără să fie pedepsită.

Acum trebuie să se conformeze dogmei germane, însă asta ar însemna tăieri masive de cheltuieli din zonele sensibile cum ar fi cheltuielile sociale. Macron are majoritate în Parlament, pote propune orice lege.

Asta nu înseamnă că francezii vor şi accepta. Spre deosebire de românii care dansau pinguinul la protestul împotriva schimbării Codului Muncii, francezii nu prea sunt învăţaţi să întoarcă şi celălalt obraz când e vorba să li se ia.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"