Cu o zi inainte de declaratia de razboi (14/27 august 1916) mai multe colete au fost transferate la Legatia Germaniei. Avea sa se dovedeasca mai târziu ca pachetele suspecte fusesera trimise prin curier diplomatic de la Consulatul german din Brasov (pe atunci aflat pe teritoriul Austro-Ungariei). In data de 22 sept/5 oct 1916, Prefectul Politiei Bucurestiului, Gheorghe Corbescu, impreuna cu W. Andrews, secretarul Legatiei SUA in Bucuresti, a descins la sediul Legatiei Imperiale Germane, de pe Calea Victoriei, 188.
In cladire se mai aflau doar portarul Michael Markus si un servitor, Andrei Maftei, care ramasesera sa aiba grija de imobil. Restul diplomatilor parasisera România, conform reglementarilor de la acea vreme. Portarul a recunoscut ca ingropase in gradina legatiei mai multe colete. El a declarat politistilor ca, o zi inainte de declararea razboiului, primise ordin de la consilierul Legatiei, von Rheinbaben, sa ascunda cutiile in gradina.
In urma sapaturilor facute de politisti s-au descoperit 50 de cutii metalice si 50 de fitile Bickford. Intr-un alt loc din gradina s-a gasit o cutie invelita in hârtie, pe care era amplasat sigiliul Consulatului Imperial German din Brasov. In cutie, invelite in bumbac, se aflau alte sase cutiute din lemn, in care se afla câte o eprubeta ce continea un lichid galbui. Analizele realizate de Laboratorul Pirotehnic Militar Regal au constatat ca cele 50 de cutii contineau câte un kilogram de amestec de azotat de amoniu si TNT.
Conform raportului, 200 de grame din explozibil erau suficiente sa distruga un vagon de tren. Fitilurile erau lungi de câte doi metri si erau prevazute cu capse detonante cu fulminat de mercur. Cele sase eprubete au fost trimise la Institutul de Patologie si Bacteorologie din Bucuresti. Conform raportului semnat de Dr. Victor Babes, lichidul galbui din eprubete continea colonii de bacili. In cadrul unui experiment, doi cobai injectati cu acel lichid au murit in 30 de ore. Testele de laborator au constatat ca era vorba de o cultura foarte virulenta de antrax. In alte eprubete s-a descoperit bacilul Glanders – Rapciuga.
Conform inscrisurilor de pe hârtia cu care era impachetata cutia cu eprubete, pachetul trebuia sa ajunga la Colonelul Semargief, atasatul militar al Ambasadei Bulgariei de la Bucuresti. Pachetul fusese trimis inca de la mijlocul lui 1915 de catre cpt. Rudolf Nadolny, de la Berlin, si trebuia sa ajunga la agentii bulgari din România pentru a infecta animalele vândute Rusiei, in special cai. Germania incepuse sa dezvolte programul biologic in 1915, an in care au fost trimisi agenti in mai multe tari, intre care si Spania, Norvegia, SUA si Argentina cu culturi de microbi pentru a infecta transporturile de animale catre Aliati.
Principalul arhitect al acestui program se pare ca a fost Anton Dilger, un american stabilit in Germania. Ce s-a intamplat dupa descoperirea bacililor? Mai nimic. România a protestat diplomatic fata de introducerea pe teritoriul sau, in perioada de neutralitate, de armament si culturi biologice.
Iar Politia a sfatuit cetatenii sa nu se atinga de pachete având ambalaje de alimente, intrucât ar putea fi puse cu scop criminal. Asa se face ca pe 28 septembrie, un angajat al Ministerului de Interne semnaleaza, constiincios un pachet suspect in care politistii vor gasi… fasole.
