Începutul secolului XX a însemnat pentru Austro-Ungaria o perioadă de schimbări profunde. Popoarele asuprite începeau să manifeste tendințe de independență înăbușite repede de represiunea austro-ungară.
În 1910, provincia Bosnia și Herțegovina, care era ocupată de armata austro-ungară încă din 1878 a fost anexată la imperiu. Acest lucru a provocat un val de nemulțumiri în Serbia și în Balcani. Împăratul Franz Joseph a organizat, în acest sens, în 1914, niște manevre militare în Bosnia și Herțegovina.
Fiind prea în vârstă pentru a mai participa la aceste manevre, Franz Joseph l-a desemnat pe moștenitorul tronului și nepotul său, arhiducele Franz Ferdinand să le conducă.
În acest context, la 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand a plecat la Sarajevo alături de soția sa, Sofia, ducesa de Hohenberg.
O primă încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria orașului, când sârbul Nedeljko Cabrinovic, a aruncat o bombă spre mașina în care se aflau înalții oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora și șase persoane din rândul privitorilor.
În ciuda celor întâmplate, Franz Ferdinand a refuzat să își întrerupă vizita, și după primirea festivă de la primărie, a insistat să facă un tur al orașului. Soția sa a încercat să-l convingă să renunțe la acest tur, dar stăruințele sale au fost zadarnice.
Imediat după ce arhiducele și soția sa au părăsit primăria, sârbul bosniac Gavrilo Princip s-a desprins din mulțime și de pe un pod aflat în apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre cuplul princiar. Victimele au fost duse la spital, unde s-a constatat moartea lor.
La fel ca Nedeljko Cabrinovic, și Princip a fost arestat imediat după atacul ucigaș. În acel moment, Princip nu avea împlinit majoratul, de aceea nu a fost condamnat la moarte, ci la 20 de ani de închisoare la Theresienstadt (astăzi Terezin, Cehia), unde a murit peste patru ani de tuberculoză.
A doua zi după atentat, sicriele cu trupurile neînsuflețite au fost duse la gara din Sarajevo, cortegiul funerar fiind condus de mai multe batalioane de infanterie și de cavalerie. Tunurile din cetate au tras o salvă de doliu, după care trenul s-a pus în mișcare. Înmormântarea a avut loc la Viena, într-un cadru restrâns.
Franz Ferdinand s-a născut în Graz, Austria, fiind fiul cel mare al arhiducelui Karl Ludwig (fratele cel tânăr a lui Franz Josef al Austriei) și al prințesei Maria Annunciata (a doua soție a lui Karl Ludwig). Când avea 12 ani, unchiul său ducele Francisc al V-lea de Modena a murit, numindu-l pe Franz Ferdinand moștenitor.
În 1877, Franz Ferdinand a intrat în armată cu gradul de locotenent. A fost un pasionat vânător.
În 1889, viața lui Franz s-a schimbat în mod dramatic după sinuciderea vărului său prințul Rudolf al Austriei, succesorul la tronul Austriei. Următorul în linie era tatăl său, care a renunțat, Franz devenind astfel primul succesor la tronul imperiului.
Franz Ferdinand a întâlnit-o pe contesa Sofia Chotek, în 1895, la un bal din Praga, care însă nu îndeplinea criteriile pentru a deveni o membră a casei de Habsburg. Sofia era domnișoara de onoare a arhiducesei Isabella, soția arhiducelui Friedrich, duce de Teschen.
Relația lui Franz cu Sofia a rămas secretă, devenind cunoscută după doi ani. Cu greu a acceptat împăratul Franz Josef această căsătorie, punând condiția ca urmașii proveniți din ea să nu aibă drept la tron.
Căsătoria a avut loc la 1 iulie 1900, la Reichstadt (azi Zákupy) în Boemia, din familia regală fiind prezentă numai mama sa vitregă, Maria Tereza. Franz Ferdinand a avut trei copii cu Sofia: prințesa Sophie von Hohenberg (1901-1990), Maximilian, duce de Hohenberg (1902-1962) și prințul Ernst von Hohenberg (1904-1954).
Asasinarea moștenitorului tronului și a soției sale a dus la escaladarea tensiunilor din Europa și, o lună mai târziu, Austro-Ungaria declara război Serbiei, deși aceasta acceptase condițiile din ultimatumul pe care îl primise. Intrarea altor puteri europene în război, la începutul lunii august, a dus la declanșarea primei mari conflagrații a secolului trecut, în care au murit mai mulți oameni decât în oricare alt război care avusese loc până atunci.
Trebuie amintit faptul că în Europa se formaseră înainte de 1914 două blocuri: cel al Puterilor Centrale (Germania și Austro-Ungaria la care vor mai adera Turcia, Bulgaria) și cel al Antantei (Imperiul Britanic, Franța și Rusia la care vor mai adera Italia, România, SUA). Aceste două blocuri dețineau fiecare o influență majoră asupra Europei atât politică, cât și economică.
În 28 iulie 1914, Austro-Ungaria declară război Serbiei. Rusia sprijină Serbia și declară război Austriei. Germania ca aliat al Austriei declară război Rusiei și Franței. Belgiei îi este violată neutralitatea de către puterile centrale și în replică, Marea Britanie intră și ea în război de partea Antantei. În noiembrie, Imperiul Otoman intră și el în conflict de partea Puterilor Centrale, iar Grecia se alătură Antantei.
AGERPRES
