Bacăul are nevoie de stadion. Pentru că are nevoie de fotbal

Sâmbătă, foștii componenți ai echipei de fotbal Știința Bacău s-au reunit pentru prima oară după mai bine de patru decenii. Vorbim despre echipa Universității băcăuane care, în deceniul 1965-’75, a urcat din campionatul Orășenesc până la un pas de Divizia A.

Precizarea se impune pentru a nu se crea confuzii cu cealaltă FC Știința, clona adusă de liberalii lui Stavarache prin 2008, de la Băile Felix, unde activase sub denumirea de Luceafărul Lotus.

Așadar, la inițiativa fostului conducător al echipei, Corneliu Costinescu, componenții Științei s-au regăsit în aula Universității băcăuane. Inițial, revederea fusese programată la sediul Clubului Sportiv Știința.



„Din respect, însă, pentru acești oameni care s-au remarcat nu doar în sport, ci si în societate, am decis ca întâlnirea să aibă loc în aula Universității, în prezența domnului rector Schnakovszky”, a explicat directorul CS Știința, Florin Grapă. Ulterior, foștii fotbaliști ai Științei au ajuns și la sediul clubului. Asta după ce au străbătut aleile campusului, amintindu-și de escapadele în căminul fetelor sau de mesele ”dublate” la cantină; boemă studențească.

În programul de după-amiază figura și o vizită la stadionul „Municipal”. „Locul în care ne-am petrecut unele dintre cele mai frumoase momente din viața noastră”, a mărturisit Radu Țuțuianu, care, înainte de a deveni președintele clubului Brașovia Brașov, a fost unul dintre atacanții Științei și ai lui Dinamo Bacău. Numai că vizita la stadionul „Municipal” a picat.

Pentru că „Municipalul” nu mai este un stadion. „Cum adică?”, s-au arătat nedumeriți cei veniți de prin Târgu-Jiu, Târgoviște sau Galați. Băcăuanii Bâlc, Margasoiu, Sdrobiș, Ciocoiu sau Hermeziu nu au reușit să-i lămurească. Poate și din cauza faptului că nici ei nu sunt lămuriți pe deplin ce se întâmplă cu arena care, în urmă cu doar 15 ani, era printre cele mai frumoase și mai dotate din țară.

Adevărul este că după plecarea lui Sechelariu din Primărie municipalitatea băcăuană a tratat problema stadionului cu o incoerență și cu o iresponsabilitate ce pot servi drept studiu de caz. „Facem un nou stadion”. „Ba nu, îl modernizăm pe ăsta”. „Nu, nu, până la urmă facem unul nou, în alta parte. De 20.000 de locuri, pentru a găzdui meciuri la Europenele din 2020”. „20.000 sunt insuficiente? Mărim capacitatea la 30.000”.

„Facem stadion nou, dar nu în altă parte, ci tot pe locul celui actual, pe care-l demolăm”. „Nu mai demolăm si nu mai construim nimic. Îl consolidăm pe ăsta”. „Până să consolidăm tribunele, schimbăm gazonul. Mergem pe programul Hat-trick, de la Uefa”. „Niciun Hat-trick, e prea scump, lucrăm noi cu cine știm”. „În primăvară însămânțăm, iar la toamna putem intra pe teren”. „Nu, e invers, însămânțăm la toamnă și jucăm la primăvară”. „Cade tot, trebuie un stadion nou”. „La loc comanda, altele sunt prioritățile în Bacău”.

Și printre toate acestea, ia și taie scaune cu flexul pentru a le duce pe „Letea”, decopertează până ajungi la pânza freatică, adu din nou pămîntul, bagă țevi despre care nimeni nu știe dacă au fost într-adevăr băgate sub teren sau doar în devize fictive, dă-i cu expertize, cu conferințe de presă prin campania electorală și cu calcule savante (Compania Națională de Investiții sau subscripție publică?), iar în timpul ăsta buruienile au ajuns să înghită stadionul cu totul.

„Păi, probabil că de asta nici nu mai există fotbal în Bacău. Cum să faci fotbal făra un stadion?” a fost concluzia foștilor fotbaliști de la Știința, ce au prins vremuri în care județul avea reprezentante în toate eșaloanele valorice. La finalul întâlnirii de suflet de sâmbătă, unul dintre oamenii de la Știința s-a apropiat de reporterul „Deșteptării” și, după ce și-a trecut mâna prin părul alb și rărit, a spus cu voce șoptită: „La începutul anilor ’70, când jucam aici, Bacăul era un oraș important în România și din punct de vedere economic, dar și fotbalistic.

Aici erau fabrici cu renume, fabrici de lapte, de bere, de încălțăminte, de pâine, de mobilă, de șuruburi, de stofe, de hârtie și de câte și mai câte. Și mai era și fotbal de nivel internațional, Dembrovski devenind unul dintre cei mai buni jucători la Mondialul mexican, iar Dinamo Bacău fiind prima echipă ajunsă în turul patru al unei cupe europene. Acum, trăim alte vremuri. E greu să mai apară fabrici; unde să găsești piață de desfacere? Dar dacă e greu sau chiar imposibil să mai faci o fabrică de bere, de lapte sau de hârtie, în schimb fotbal s-ar putea face. Și încă de calitate. Bacăul are nevoie de fotbal”. Iar noi completăm mesajul.

Cu voce tare, de această dată: Și de un stadion!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"