La al patrulea mandat de primar în Buciumi, Fănică Cozma (63 de ani, membru al PSD) este în această funcție de la reînființarea comunei. Are, însă, o experiență de 17 ani în administrația locală, pentru că în perioada 2000 – 2005 a fost viceprimarul comunei Ștefan cel Mare, din care făceau parte și cele două sate ale actualei comune Buciumi, satele Buciumi și Răcăuți. Pentru cine îl vede prima oară, apare ca un om dintr-o bucată și un gospodar chibzuit și descurcăreț. A ajuns pe meleagurile Oneștilor și Buciumilor tocmai din Panciu. A lucrat la termocentrala din Borzești (CET 2), dar din 1990 s-a apucat de ceea ce a deprins de la tatăl său, de comerț. Ca viceprimar s-a remarcat în fața consătenilor din Buciumi, iar în anul 2005, la reînființarea comunei Buciumi a candidat la postul de primar și a fost ales cu 95% din voturi.

– V-a ajutat în cariera de primar, domnule Cozma, desigur și experiența dumneavoastră de om de afaceri, de gospodar. Noi, străinii de comună, am fost impresionați de felul în care arată drumul, satul, până la primărie.
– În viața mea am muncit mult. Acasă la tata, care era întreprinzător particular, aveam carnet de producător agricol. Căram fructe la piață produse agricole și scoteam bani frumoși. Muncesc pentru această comună, acum.

– Cu ce faceți tot ce faceți în comună? Trebuie bani…
– Trebuie. Dar, am alergat peste tot, am intrat pe o ușă cu speranțe și am ieșit pe alta cu succes.

– V-a ajutat faptul că sunteți membru al unui partid care a fost mai mereu la putere?
– Da, m-a ajutat. Am făcut câte ceva în comună care să se vadă. Iată clădirea primăriei: în anul 2005, când s-a rupt comuna Ștefan cel Mare și a apărut Buciumi, nu aveam local de primărie. Înainte fusese școală, dar imobilul nu mai avea nici geamuri. Cu banii mei am pus geamuri, am vopsit totul. Dar nu era suficient. Am cerut ajutor de la județ și l-am obținut. Am cerut bani măcar pentru jumătate din lucrările necesare în primărie. Nu voiam să stau să râdă lumea de mine. Singur nu dovedeam la câte probleme erau într-o comună abia înființată, cu un buget ca vai de el. După primărie, m-am apucat de drumuri, am făcut rețea de apă potabilă în satul Răcăuți etc.

– Cu ce bani ați reușit asfaltarea drumului principal de exemplu, care arată impecabil. Ați beneficiat de ceva fonduri europene, guvernamentale?
– Am făcut proiectul tehnic, am scos lucrarea la licitație și a câștigat firma lui Costel Cășuneanu. Aveam două miliarde de lei vechi la bugetul comunal, dar îmi trebuiau 60 de miliarde. Până atunci lucram pe drumul acesta, îl aranjam, îl balastam, dar când ploua torențial se distrugea tot. Dar, am fost ajutat și am reușit. Într-o jumătate de an lucrarea era gata, pe șase kilometri, de la intrarea în comună, până la capăt, unde întorc autobuzele. Astfel, cea mai mare realizare în comună e drumul, dar sunt și școlile reabilitate, una în Buciumi, alta în Răcăuți. Numai într-o școală avem 180 de elevi romi, pentru că în comună cam un sfert din populație sunt romi. Îi aducem la școală cu microbuzul școlar.

– Întreb din nou: de unde banii?
– La Răcăuți am lucrat cu fonduri europene. Chiar acum am avut o nouă vizită de la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est pentru acest proiect, pentru că așa ești monitorizat de Uniunea Europeană și de guvern.

– Ce alte proiecte mai derulați cu bani europeni?
– Un proiect pentru apă și canalizare în satul Buciumi, cu două milioane de euro, de exemplu. Un proiect pentru care m-am trudit șapte ani. Dacă aveam banii de la început, cu 2,5 milioane de euro aveam apă și canalizare în tot satul Buciumi, canalizare în Răcăuți și două stații de epurare. Acum nu mai putem aspira la două stații de epurare, ci doar la rețea de apă în jumătate din satul Buciumi, cu canalizare, iar în Răcăuți la extinderea rețelei de apă. O parte din bani vin și prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

– Dar, mai sunt drumuri de asfaltat…
– În Buciumi am asfaltat numai drumul central, pentru că așteptam să avem întâi rețea de apă și canalizare. Satul Răcăuți avea deja rețea și am lucrat mai mult la drumuri.

– Buciumi este o comună în coasta Oneștiului. Populația a migrat către oraș? Câți locuitori mai sunt?
– Avem circa 3.500 de locuitori. Statistica oficială dă 3.233, la 1 ianuarie 2017. Mulți sunt în oraș, dar mulți au case și la noi. Sunt case normale, nu case de vacanță, ca în alte locuri.

– Din ce trăiesc buciumenii?
– Marea majoritate din agricultură. Au arendat terenurile, pentru că dacă le lucrează ei ies numai în pierdere. Dar, mulți sunt deja pensionari, iar alții lucrează pe șantiere, în firme din Onești. Orașul e aproape.

– Are comuna Buciumi un mediu economic cât de cât dezvoltat? Din ce îi faceți bugetul?
– Sunt, aici, câteva magazine. Altceva, nimic. E orașul aproape și toată lumea fuge acolo să se aprovizioneze, să lucreze câte ceva. La buget adunăm cât se poate din impozite și taxe de la populație, taxa pe teren și pe locuințe. Dar, locuințele sunt 80% vechi, iar magazine avem numai 15. Am sperat să vină lumea să construiască la noi, case, gospodării, să investească. Am și amenajat o rețea de electricitate pe spațiul dintre Răcăuți și fosta seră din Onești, dar puțini au venit. Însă, sper ca într-un an-doi să se mai schimbe situația, pentru că nici terenul nu e așa de scump.

– Cum vă descurcați cu cei 700 – 800 de romi din comună?
– Foarte greu. Toți sunt săraci, trăiesc, cei mai mulți, în niște bordeie. Cam toți locuiesc în cătunul Conți. Când vine apa mare pe Cașin, la ei în case ajunge. Am început să facem diguri de apărare, dar mai e nevoie. Le-am făcut și pod, că nu aveau, le-am făcut și cimitir, pentru că duceau morții în oraș, dar și o bisericuță, pentru că sunt și vreo 40 de familii de români ortodocși acolo. Au și o rețea de apă potabilă. Și au început să apară semne de civilizație. Ba, am intrat și cu ceva asfalt pe drum.

– Se vorbește că un mare erou al nostru, căpitanul Ion Fătu, originar din Buciumi, căzut în luptele din Al Doilea Război Mondial, nu are un monument cum se cuvine chiar aici, la el acasă. Vă opuneți unei asemenea idei?
Ion Fătu și familia din care s-a tras stăteau aici, într-o casă de lângă primărie. Noi nu mai avem, acum, domeniu public pentru a ridica un nou monument. Sunt deja vreo trei monumente, unul chiar în fața primăriei. Și așa ne-am judecat cu un proprietar pentru o palmă de teren. Oare familia Fătu nu ar putea renunța ea însăși la doi metri părați de teren din colțul curții lor, unde să se ridice un astfel de monument?

BUCIUMI

Comuna Buciumi este relativ nouă, reînființată în anul 2005. La sfârșitul secolului al XIX-lea cele două sate ale ei, Buciumi și Răcăuți, aparțineau comunei Onești, din plasa Trotuș (alături de satele Onești și Filipești). În 1923 s-a format aici o nouă comună, cu numele „D. A. Sturza”, care cuprindea numai satele Buciumi și Răcăuți, până în 1931, când satele au fost transferate comunei Cașin, din care s-au separat ulterior, formând comuna Buciumi în raionul Târgu Ocna. La 1 februarie 1956 a luat ființă comuna Buciumi, cu satele Buciumi, Răcăuți și Gutinaș, iar la reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, satele ei au fost transferate la comuna Ștefan cel Mare. Dar, localitatea Buciumi este atestată documentar din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, printr-un document emis pe 11 ianuarie 1487. Legenda spune că satul a fost înființat de patru buciumași ai lui Ștefan cel Mare, care dădeau de știre despre invaziile tătare. Cele patru dealuri care străjuie satul poartă numele buciumașilor: Ivan, Tamaș, Iuga și Cârcel.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ