Ce a fost și ce-a rămas

20

Ideea de a readuce spre amintire câte ceva din istoria cât de cât recentă a Bacăului a încolțit în urma unui dialog auzit în autobuz.

Erau mai mulți tineri liceeni, dezinvolți dar în limitele bunului simț, care discutau despre calitățile și lipsurile unui nou tip de telefon. La un moment dat, unul dintre ei arată spre geam: „Aici a lucrat mama!”

Întorc și eu din reflex capul. O grămadă mare de moloz. Acolo, cândva, a fost o fabrică. Mii de muncitori, mii de destine și tot atâtea speranțe. Foarte puține au mai rămas astăzi, să facă față tranziției și economiei de piață, în orașul supra industrializat, locomotiva Moldovei cum era denumită urbea de pe Bistrița.

Trebuie totuși să fim realiști. Industria care „duduia” în 1989 era una energofagă, depășită tehnologic. Se lucra foarte mult „pe stoc”. Multe din utilaje erau uzate fizic și moral. Noroc de meseriașii care se străduiau să le țină în funcțiune. Se punea foarte mult accentul pe export, să ne plătim datoria.

Să fim săraci, cinstiți și… curați, strângând cureaua. Ai naibii și importatorii ăia. Cereau baroase din fier de 20 de kg pe care le topeau. Mașini unelte cât mai masive, cu același scop. Unde mai pui că nu le primeau decât dacă erau ambalate în cutii din lemn de esență tare, stejar, fag, pe boxpaleți din tei, ulm.

Și noi ne conformam, cumpărând cu banii jos mobilier din PAL, din grija „Partidului” de a nu ne împrumuta în rate. Istoric faptul și demn de remarcat, în socialism niciun român nu era dator la bancă. O trecere în revistă a „ce a fost și ce-a rămas”, se dorește a fi… o constatare.

Meserii care nu mai există, oameni care s-au adaptat, învățând și sperând la mai bine. Lecții de viață. Oameni și destine. Am să ajut imaginile să nu vorbească singure.

UMB – Robinete Industriale

Locația, Bacău, str. Republicii nr. 199. Fabrica își are originile într-un mic atelier de turnătorie, înființat după Primul Război Mondial (1919), cunoscut și sub denumirea Topitoria de Fontă. Programul intensiv de industrializare a țării, dus de PCR după naționalizarea mijloacelor de producție, duce la înființarea în 1956 a ceea ce avea să devină Uzina Metalurgică Bacău (UMB). Căutând prin statistici, în 1970, producția era echivalată la 20.000 tone piese turnate și 10.000 tone armături industriale, cu lucrul în trei schimburi.

În 1991, după marea cuponiadă (certificatele de proprietar -acționar) se transformă în SC Robinete Industriale. În 1997, acționar majoritar devine Bavaria Invest SA, care deține 54,17% din capitalul social. Totul într-un trend ascendant economic, de bun augur, cu acțiuni tranzacționate la Bursa de Valori București. Anul 2001 găsește societatea pe profit, dar cu specificația că nu acordase dividende acționarilor în ultimii 3 ani. Undeva s-a produs declicul. În septembrie 2005, Deșteptarea deschidea prima pagină cu litere de-o șchioapă. „Metalurgiștii cer sprijinul subprefectului. Foamete la Robinete Industriale.”

Iată ce consemna colegul Florentin Radu în acel reportaj: „Pentru că nu mai puteau să mai suporte regimul de înfometare la care erau supuși, o mare parte din angajații uzinei metalurgice și-au dat demisia în bloc, o altă serie, de data asta angajații TESA, anunțând că vor recurge la aceeași măsură. «S-a ajuns la limită. Îmi este rușine de colegii mei. Ce mai, este un adevărat genocid», au arătat liderii de sindicat. Muncitorii se întreabă unde sunt banii rezultați din activele vândute (secția din zona Gării, căminele de nefamiliști, fierul vechi obținut din dezafectarea unor sectoare de producție etc.)”

Conducerea de atunci s-a justificat. Conjunctura nefavorabilă a piețelor externe, invadate de produsele din China și devalorizarea valutei. Încet încet, lucrurile s-au liniștit. Oamenii au plecat în șomaj și fabrica s-a închis. Acum este în conservare. Curios să fac câteva fotografii, câțiva dulăi și un paznic m-au ținut politicoși la poartă. Păzitorul domeniului pustiu, fost angajat la turnătorie, câștigă și el o pâine. M-a rugat să nu insist cu aparatul, că-l dau afară. Sunt de acord. În ’90, când am făcut primul fotoreportaj cu uzina, „de după”, cred că era ucenic. Asta e!


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

20 COMENTARII

  1. Asa cum o stia tot Bacaul a fost producatorul nr.1 de vane industriale si aproape tot sistemul de irigatii pe care Romania il avea pe timpul lui Ceausescu se datora acestei fabrici.
    Avea fabrica asta meseriasi care stiau sa faca arta din rebuturi dar si multi trantori care sugeau salarii degeaba.
    Am lucrat la sectia de la Gara si am facut vane pt USA, au venit americanii si au vrut teste de presiune pt lichide si gaze pe care le-am trecut cu o usurinta impresionabila pt ei ,pacat ca noi trimiteam vanele la export exact asa cum ieseau din turnatorie adica jegoase.
    Ne-au pus sa le vopsim si noi le-am vopsit in rosu galben si albastru asa ca mandrie.

  2. Si oare din cauza cui s-au inchis toate aceste fabrici ? Oare cine a fost pana acum la guvernare? Nu cumva FSN/PDSR/PSD ?!? Tovarasul Iliescu stie 🙂

  3. trist…nu stiu daca intereseaza pe cineva…taticul meu a muncit in turnatorie pe linia a saptea si acolo s-a angajat si de acolo a iesit la pensie…a lucrat in oras langa copiii lui si n-a fost nevoit sa plece in alta tara sa se injoseasca….ne-a tinut in scoala si ne-a crescut mari…

      • n-am vrut sa generalizez,stiu ca sunt si manageri romani in strainatate,dar cei mai multi care ii cunosc si-au abandonat copiii pentru 500 euro pe luna si acasa trimit foarte putin,bani care pe timpul lui Ceausescu daca lucrai la metalurgie ii aveai fara sacrificii din astea si erai linistit pe perna ta…

  4. SUBEX, ASCO, IPEP, BERE LICHIOR, VINALCOOL, PROLETARUL, PARTIZANUL chiar nici una nu mai avea nici un fel de viitor?
    Depinde in primul rand de oamenii care au pus mana pe toate aceste bunuri . La noi se vede ca au fost de o calitate indoielnica!

  5. Oare cum s-ar fi putut ține pasul cu tehnologia țărilor din vest în fabricile din România? După revoluție, nu a existat continuitate și am rămas în urmă, tehnologic vorbind. Pe termen lung, s-a întâmplat ce s-a întâmplat peste tot..

  6. Înainte de 1989 dreptul la muncă era considerat, nu numai propagandistic, cel mai important drept. Dreptul la muncă îți oferea prilejul să ai o anumită demnitate, care astăzi nu mai există. În 1989 în România erau 8 milioane de salariați, astăzi sunt cca 4 milioane în timp ce 4 milioane, care lucrează în stăimătate, plătesc impozit, CAS, CASS la alții.
    Revenind la UMB, nu pot să nu constat, cu regretul unui fost salariat, că această comunitate a fost mai mult decât un loc de muncă, a fost un mod de viață. Distrugerea acestei entități a insemnat, în consecință, distrugerea, fie și parțială, a mai multor vieți și este un mare păcat.

  7. Acum cand ne putem imprumuta si avem de unde alege, sunt curios cati isi permit acum mobilier din lemn de brad, nu zic fag sau stejar???? , deoarece in articol se spune ca atunci trebuia sa cumparam doar mobila de PAL care fie vorba era de 100 de ori ca mizeriile care se gasesc in magazinele de specialitate de astazi.

  8. Uzina Metalurgica Bacau producea:
    -peste 50% export URSS
    -12% export RDG
    -robiinete pentru constructii de blocori si pentru Fabricile Chimice
    -robinete pentru vapoare
    robinete pentru irigatii
    -incepuse sa produca robinete pentru centrale nucleare.
    CATASTROFA….
    – URSS s-a destramat si nu a mai cumparat robinete de la noi ,RDG-ul s-a detramat,blocuri nu s-au mai construit,vapoarele au fost vindute,irigatiile s-au furat,
    In felul acesta nu au mai avut clienti. Singura sansa era sa ne asociem cu o firma striana sau sa ne reprofilam pe ceva care sa se vinda. Dar conducerea de atunci a refuzat varianta.

  9. Am lucrat 2 ani acolo, daca e politic cum se zice, inseamna ca si acum ne vindem bucata cu bucata. Dar Romania dupa 90, a fost ca o caprioara pentru braconieri occidentali. Au stiut sa ne submineze economia cu ajutorul POLITICIENILOR. IAR DACA PLECAM IN TARI STRAINE NU SUNTEM SCLAVI.SI IN ROMANIA SUNT STRAINI SI NU CRED CA SUNT SCLAVI.

  10. stiti cumva de unde se poate lua cartea de muncasi sotul meu a muncit inainte de 1991?
    la fortele de munca nimeni nu stie nimic si nici macar unde ma este un sediu pentru a cere informatii.ma poate ajuta careva.

LĂSAȚI UN MESAJ