Să presupunem că sunteti fericitul părinte al unui copil de clasa a cincea și, într-o zi, vă treziți cu acesta vine acasă cu obrajii roșii, cu mâinile învinețite și cu ochii în lacrimi și vă spune că a fost bătut de unul dintre profesorii de la școală.
Dacă sunteți un tip mai puțin calm, puneți mâna pe bâta de baseball ținută sub scaunul mașinii și mergeți să-i măsurați spatele respectivului profesor. Dacă sunteți mai calm, mergeți și depuneți plângere la poliție. Pentru că, nu-i așa?!, nu se poate un lucru ca acesta: copilul merge la școală ca să învețe, nu să fie bătut.
Ei bine, în patria democrației, în SUA, sunt 19 state, între care și Texasul, în care bătaia elevilor este legală. Mă rog, la ei se numește, eufemistic, “pedeapsă corporală” și poate fi aplicată oricărui elev cu excepția celor ai căror părinți au depus, în prealabil, o cerere prin care se declară împotriva acestei practici.
Adică, bataia este regula de la care unii părinți pot solicita să le fie exceptați copii, așa cum se cerea la noi scutirea de ora de religie. Acest document trebuie depus la începutul fiecărui an școlar, dar părintele sau reprezentantul legal al elevului îl poate revoca, în orice moment. Legea Educației din statul Texas spune la capitolul 37, referitor la disciplină: “Pedeapsa corporală este definită drept cauzarea intenționată a durerii fizice prin plesnire, lovire cu un băț, pălmuire sau în orice alt mod în scopul disciplinării”. Unele state au interzis abia recent bătaia în școli, cum ar fi Pennisylvania (2005) sau Delaware (2003), însă, Curtea Supremă a SUA a decis, în 1977, că bătaia nu încalcă drepturile elevilor.
România, deși, formal, este interzisă, încă se practică lovirea elevilor. Acum mai bine de 30 de ani, în școala primară am luat suficiente bețe la palmă pentru vini reale sau imaginare de la o învățătoare care nu suporta să fie contrazisă chiar dacă greșea. Este sau nu este bătaia ruptă din rai?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
